486514_4230328234213_130361531_n

,,Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lu
mină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.”
  Marin Sorescu – Am zărit lumină

Aniversare fericită

2d9612be2c3f8ed602479ed19a9a0179d

 Un 23 început cu plâns şi singurătate trebuie să se termine în acelaşi mod. Diferenţa dintre aceste două momente e că începutul nu a avut legătură cu deciziile mele, dar sfârşitulul, cu siguranţă a avut.

 Şi pentru că mi-am pus aceeaşi dorinţă şi la aniversarea de 21 şi la cea de 22, iar dorinţa nu s-a îndeplinit până acum, astăzi, la cea de-a 23-a aniversare, tentată fiind să îmi pun aceeaşi dorinţă,  îmi doresc ca până la a 24-a aniversare să ajung să nu-mi mai doresc acest lucru. Şi nu doar aşa, ci să fiu convinsă şi să nu mai simt nimic în legătură cu acest aspect.

 

Un 23 fericit să am!…?

 

Încotro cu viaţa?

 

5afe6ef00c73efdf16ced66a6094033d   Zilele acestea au fost zile grele. Au fost pline doar de gânduri negative, stres, incertitudine. Partea tristă e că vorbim doar de începutul unei lungi perioade de asemenea zile. Nu ar fi fost nimic grav dacă toate astea nu ar fi privit aspecte aşa importante ale vieţii mele. Dar nu e aşa. Se repetă povestea cu clasa a XII-a. De ce sunt sfârşiturile mereu aşa grele?

Bineînţeles, principala întrebare[sună mai bine decât ,,problemă”] e: ce fac după ce voi termina facultatea? Ştiu că mulţi aţi avut dilema asta când aţi terminat facultatea, dar nu ştiu cât de mulţi aţi fost aşa schimbători ca mine.

Judecătoare? Nu chiar. S-au schimbat multe. M-am schimbat eu. Chiar dacă aş reuşi să-i păcălesc pe cei din comisie, pe mine nu mă pot păcăli. M-am maturizat îndeajuns de mult ca să pot recunoaşte că nu sunt suficient de matură pentru o asemenea responsabilitate. Nu acum.

Avocată? Deşi iniţial am fost convinsă că NICIODATĂ NU o să dau la barou, acum încep să am dubii. De ce nu voiam să dau la barou? Aveam o percepţie greşită despre ceea ce înseamnă. Şi totuşi? Dacă după ce voi începe să profesez voi descoperi că nu mi se potriveşte.

Diplomaţie? Da, m-am tot gândit la asta în ultima vreme. Dar tot nu sunt la fel de încântată ca şi judecătoare. Şi până la urmă nu e vorba doar de încântare, dar asta mă vedeam făcând.

Şi chiar dacă nu mă simt pregătită acum, asta nu înseamnă că nu aş vrea să încerc peste ceva timp. Dar aici intervine cea de-a doua întrebare: oare mă voi simţi vreodată pregătită pentru o astfel de responsabilitate? Dacă nu încerc acum, oare o să mai încerc vreodată?

1239713_610629198989490_1899294739_n1.jpg

Late Fragment

“And did you get what
you wanted from this life, even so?
I did.
And what did you want?
To call myself beloved, to feel myself
beloved on the earth.”

– Raymond Carver –